Budismul

La originea budismului se află un om numit Siddhartha Gautama. El s-a născut acum 2550 de ani în nord-estul Indiei. In epoca în care el s-a născut, oamenii erau dezamăgiţi de hinduism. Ideea reîncarnărilor i-a speriat şi
ei s-au intors către alte credinţe, printre altele adorarea animalelor. Acesta e un teren favorabil pentru începutul doctrinei budiste.

   Cine este Siddhartha Gautama?

Conform legendei, el este un fiu de rege. Tatăl său îl protejează de orice problemă şi îl învaţă să trăiască în plăceri şi bogăţii. Se căsătoreşte la 20 de ani şi are un fiu.
Dar, într-o zi, se hotărăşte să viziteze lumea. In plimbarea sa, el vede o înmormântare şi, pentru prima dată, este confruntat cu moartea. Intâlneşte apoi un bolnav, un bătrân şi descoperă că orice fiinţă îmbătrâneşte şi moare. Conştientizarea acestor lucruri este foarte dificilă pentru el. In plimbarea sa întâlneşte şi un călugăr care pare foarte liniştit. Atunci se hotărăşte să-şi abandoneze palatul, soţia, copilul şi bogăţiile şi devine călugăr.

Aceasta este legenda, însă unii experţi în budism cred că, de fapt, Siddartha a avut o copilărie dificilă. El a aparţinut castei războinicilor: Ksatrya. Puţin după naşterea copilului său, fără indoială din cauza unei mari suferinţe, a decis să ducă o viaţă de călugăr, căutînd eliberarea din ciclul existenţelor şi morţilor succesive. Intr-o zi, fiind intr-o profundă meditaţie, el are o viziune. Numele său va fi Budha, adica “cel ce a primit lumina”. A murit la 80 de ani.

   Credinţele budismului

In  budism se consideră că lumea nu a fost creată, ci a evoluat. Ea funcţionează după o lege, dar nu după voinţa unui zeu. Nu există acel «eu cosmic» din hinduism. Budismul nu e de fapt
o religie, pentru că el nu e interesat de chestiunea de Dumnezeu.

Unii budişti cred in mai mulţi zei, alţii nu. Concepţia despre lume pe care o are Budha seamănă cu o inchisoare. In spaţiul despre care nu putem spune dacă este finit sau infinit, există numeroase universuri.

Jos, este lumea dorinţei unde toate fiinţele trăiesc şi sunt supuse atracţiei mutuale a sexelor. Există şi oameni care trăiesc intr-o fericire perfectă şi intr-o lene totală, fără nici o grijă şi fără nici o durere.

In palatele celeste există zeii lumii dorinţelor. In străfundul pământului sau intre intervalele din univers se află damnaţii care au de suportat suplicii diverse, pe o  perioadă lungă de timp. Viaţa fericită a zeilor este şi ea foarte lungă. Deasupra lumii dorinţelor, foarte departe de lumea oamenilor, se găseşte lumea formelor, locuită doar de zei cu corpuri din eter, aflaţi intr-o meditaţie continuă. Prin meditaţia budistă, călugării pot spera să renască printre aceşti zei. Zeii lumii formelor sunt puritate şi lumină. Ei sunt la adăpost de orice impuritate şi nu au părinţi (printre aceşti zei se află Brahma). Deasupra lumii formelor şi in afara spaţiului  se află lumea fără formă. Acolo trăiesc zei fără corp, spirite pure care trăiesc in stări psihice, vecine cu inconştienţa totală. Aceşti zei au şi ei o durată de viata lungă, dar limitată.

Aceasta este inchisoarea in care fiinţele umane trăiesc, işi schimbă etajul la fiecare moarte, trecând de la unul la altul: damnaţi, animale, oameni, zei. Budha neagă existenta unui element etern in om. El neagă faptul că omul va fi capabil intr-o zi să guste fericirea. Fiecare fiinţă umană nu este decât o inşiruire de fenomene pasagere care urmează unul după altul şi se condiţionează reciproc. Gândurile, dorinţele, chiar oamenii nu sunt nimic, deoarece totul e lipsit de sens.

Astfel, omul care moare şi se reîncarnează in animal de exemplu nu este diferit de ceea ce a fost. Atunci când budiştii ajung la mântuire, ei nu se mai reincarnează. Eliberarea este numită parinirvana. Punctul de plecare a doctrinei este ideea că totul e durere. Moartea, ca şi naşterea sunt amândouă durere; uniunea cu ceea ce detestăm e durere; separarea de ceea ce iubim este durere; a nu obţine ceea ce dorim e tot durere. Cât timp există durerea, există şi reincarnarea. Calea pentru incetarea durerii poate fi urmată practicând acte lăudabile (să nu ucizi, să nu minţi sau să furi). Pentru a atinge NIRVANA, viaţa monastică este necesară. Călugărul trebuie să se abţină de la orice gând sau faptă rea. Pentru a deveni Budha este importantă meditaţia. Prin medidaţie budiştii elimină progresiv activitatea intelectuală, apoi viaţa afectivă; el obţine linişte şi concentrare care îl va conduce la o viziune interioară profundă şi ii va slăbi pasiunile.

Această «golire» de suflet continuă mai departe: călugărul contemplă spaţiul vid infinit, apoi conştiinţa vidă in infinitatea sa, ajunge in neant unde constată că nu există nimic, apoi rămâne in spaţiul unde nu există nici noţiune, nici absenţa ei. Golirea spiritului său e aproape totală.
O astfel de meditaţie poate să-l ajute să renască ca zeu intr-una din lumi. Acolo el va trăi mult timp pentru ca, in final, să atingă extincţia totală a Parinirvana.

Cărţi sacre:
Sutra-pitaka: disciplina,
Vinaya-pitaka: invăţătura,
Abhidarma-pitaka: probleme metafizice

Acest ansamblu formează Tripitaka. Volumul lor depăseşte aproximativ de 11 ori volumul Bibliei.

Traducere şi adaptare după articolul LES GRANDES RELIGIONS DU MONDE, apărut pe site-ul http://www.atoi2voir.com/articles/religions.html.