Misionar în Mozambic

Mozambic este o ţară situată in S-V Africii, lângă Oceanul Indian. Are o suprafaţă de doua ori şi jumătate mai mare ca a României şi o populaţie de aproximativ 20 milioane de locuitori. Mulţi dintre ei locuiesc in junglă. Acolo s-au ascuns din cauza războiului civil care era in ţară. Oamenii au format o armată de eliberare care a luptat impotriva conducerii timp de 12 ani (la conducerea ţării se afla un guvern comunist), luptă ce a dus la moartea a peste un milion de oameni, ucişi de gloanţe, foamete şi boli. Insă Dumnezeu a avut un plan de la inceput şi cu acestă ţară. El a deschis inima câtorva oameni dragi pentru lucrarea din Mozambic.

Aşa s-a intâmplat şi in cazul Simonei Caba, o tânară timişoreancă care, in ciuda planurilor ei
şi a meseriei sale de ingineră (absolventă a unei facultăţi tehnice), a hotărât să asculte de vocea lui Dumnezeu care o chema in Mozambic. Chiar dacă greutăţile nu au incetat să vină dintr-o parte şi alta, ea nu s-a lăsat şi este o slujitoare credincioasă Domnului.

In centrul ţării, intr-un sătuc numit Inhaminga, a fost deschisă o şcoală biblică numită: „Africa pentru Isus”. Acolo lucrează şi Simona, în special în lucrarea cu copii.

Dar înainte de a vă spune ceva despre lucrarea acesta, vreau să vă povestesc puţin cum
sunt familiile mozambicane. Se consideră o familie bogată, familia în care soţul are mai multe soţii şi mulţi copiii. Situaţia femeilor este foarte diferită de a noastră. Ele merg pe câmp toată ziua împreună cu copiii lor şi muncesc din greu. Transportă apă pe cap în bidoane cam de 20l. Fetele, când se căsătoresc, au un preţ stabilit de familia băiatului. Ele nu decid cu cine vor să se căsătorească!! In rest, femeile fac mîncare, spală, fac focul. Bărbaţii se ocupau în trecut cu războiul, dar acum singura lor muncă este construirea de colibe atunci când se mută; este o ruşine pentru ei să ajute femeile la treburile casei.

Revenind la copii, aceştia din junglă trăiesc foarte greu. Pentru Simona a fost destul de dificil să le câştige încrederea. La început ei erau mai rezervaţi dar cu trecerea timpului numărul lor la programul cu copiii a crescut. In fiecare dimineaţă, Simona bate o tobă câteva minute şi imediat copii încep să iasă. Se strigă unii pe alţii şi se adună în jur de 100 copii; încep să se joace, să cânte apoi ea le vorbeşte despre Domnul Isus. După ceva timp Simona a reuşit să obţină şi un mic dejun, care constă într-o mămăliguţa cu vitamine, numit programul „Papa”. Oamenii sunt foare săraci acolo. Mâncarea lor de bază este mămăliga fiartă tare, care apoi o dau prin sare. Mai mănâcă şi un fel de fiertură din ierburi şi frunze de dovleac, dar doar cei cărora le merge mai bine şi au o recoltă mai bună.

„Cât despre programul de distribuire a porumbului, am intrat ca şi organizaţie într-o lucrare foarte mare şi dificilă. Datorită nevoilor atât de disperate şi mari, oamenii mor de foame aici, directorul nostru a cumpărat 6000 de saci de porumb pe care am inceput sa ii distribuim pe zone. Slavă Domnului pentru poaie, acum oamenii mai mănâncă verdeţuri... dar cu o lună în urmă tot ce puteau să mănânce era iarba şi scoarţa de copaci. Niciodată până acum nu am văzut oameni murind de foame ca şi acum. Schelete pur şi simplu care de abia se mişcă pe drum. Alţii deja nu se mai pot misca şi din păcate nu putem să-i găsim. Aşa că 3 zile pe săptămâna Rodney (neobositul nostru director) împreună cu câţiva lucrători de aici, încarcă un camion cu circa 600 de saci şi pleacă in locuri aproape neumblate până acum. Primul lucru - unul din băieţii noştri Lino, foloseşte acest mare privilegiu şi vesteşte Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi fiecare este chemat să işi primească porţia lui... care probabil îi va ajunge pentru câteva zile doar. Dar, speranţa intră in acel loc, in acele inimi... şi până luna viitoare când ne intoarcem ei supravieţuiesc şi nu renunţă să trăiască.” (Simona Caba, din email-urile trimise către biserica Sf. Andrei Suceava)

Cât despre religia lor, cam 90% din mozambicani practică ocultismul, închinându-se la duhurile morţilor, în special ale strămoşilor, de care le este foarte frică. Practică, de asemenea, diferite ritualuri ca să îmblânzească aceste duhuri. De aceea, vrăjitorul satului este o persoană foarte importantă pentru ei şi respectată. Când însă aceşti oameni îşi dau inima lui Dumnezeu, viaţa lor se schimbă complet. Au puterea de a arunca talismanele de la gât, de a renunţa la orice obicei păgân şi sunt gata să lucreze pentru Domnul. Sunt adesea batjocoriţi, blestemaţi şi respinşi de consăteni, dar toţi sunt uimiţi când văd că în loc de blestem ei primesc binecuvântare, în loc de boală, sănatate şi recolta le este mult mai bogată. Astfel ei reuşesc
să fie o mărturie vie pentru cei din jur.

Inima credincioşilor din Mozambic este deschisă spre Cuvântul lui Dumnezeu, spre lucrarea
Sa în această ţară, spre închinare. Mulţi dintre ei sunt implicaţi în slujirea de acolo. Dacă la inceput erau doar un grup de 6 proveniţi din familii dezbinate (unul din părinţi fie a murit, fie
i-a părăsit), acum numărul lor a crescut uimitor. O bucurie mare sărbătorită în ultimul timp, in luna martie, a fost un botez nou-testamental. 9 persoane au mărturisit cu gura lor in faţa lumii că Isus Hristos este Domnul şi Mântuitorul lor. Fiecare viaţă este o mărturie vie a dragostei şi credincioşiei lui Dumnezeu. Duhul Sfânt face o lucrare minunată in viaţa lor. Feţele lor strălucesc de bucurie, ei râd şi plâng în acelaşi timp şi Îl laudă pe Domnul!!

„De 2 ani, de când slujesc in Mozambic, minune e fiecare zi care o incep cu Domnul acolo. Minuni sunt copiii credincioşi şi neclintiţi in hotărârea lor de a-L sluji pe Domnul Isus. Minuni sunt adolescenţii plini de curaj şi energie care îmi amintesc mult de cenuşa transformată in cunună impărătească. Minuni sunt mămicile care se hotărăsc să-şi crească copiii pentru Domnul şi să renunţe la protecţia şi sfatul vrăjitorilor. Minuni sunt bărbaţii care-şi înving teama şi renunţă la practicile păgâne. Minune e ploaia ce cade pe pământul insetat după atâta secetă. Minune e mămăliga pe masa celui lipsit dar care acum se increde in Domnul. Minune e să te trezeşti dimineaţa sub cerul african sănătos şi in putere când lângă tine e atâta moarte şi suferinţă.
Şi câte alte minuni nenumărate şi nespuse. Şi voi sunteţi parte la aceste minuni prin hotărârea voastră de a sta in spărtură şi de a susţine cu tot ce se poate lucrarea din Mozambic.”
(Simona Caba)

Poate crezi că nu poti ajuta cu nimic lucrarea de acolo, dar un lucru sigur il poti face: roagă-te. Rugăciunea ta este parte a minunilor ce au loc in fiecare zi. Deschide-ţi sufletul, deschide-ţi inima spre o lume apăsată de greutăţile vieţii, dar care işi găseşte plăcerea şi bucuria de a
trăi in Domnul!!!