Religiile lumii | de Monica Moldovan

Iudaismul

Originea iudaismului este legată de Avraam, un om care a trăit în Mesopotamia,  cu aproximativ 2000 de ani înainte de Isus. El era monoteist (contrar oamenilor din epoca sa) şi a primit o poruncă de la Dumnezeu să-şi părăsească ţara, care era o ţară idolatră şi să-şi îndrepte paşii spre alta. Dumnezeu îi promite o descendenţă numeroasă
care va moşteni pentru totdeauna o ţară promisă. Această promisiune este confirmată de Dumnezeu fiului lui Avraam, Isaac şi fiului acestui Iacov. Iacov va primi mai târziu de la Dumnezeu numele de Israel pentru ţara promisă, nume pe care el îl va transmite generaţiilor următoare.

Promisiunea este, de fapt, o alianţă personală, pe de-o parte,  dintre Dumnezeu şi patriarhi
şi, pe de altă parte, o alianţă generală dintre Dumnezeu şi poporul evreu: Dumnezeu a ales acest popor dintre alte popoare pentru a se alia cu el, a-l binecuvânta, a-i da o ţară şi a face
din el o mare naţiune, cu condiţia ca toţi să asculte şi să urmeze legile Sale.
Alianţa lui Dumnezeu cu poporul evreu este înfăptuită de Moise. Legea lui Dumnezeu este concentrată in cele 10 porunci. Ţara Canaan (Israel în epoca respectivă) este cucerită şi
evreii se instalează acolo. Regele David (cel care l-a învins pe uriaşul Goliat) a stabilit capitala
Israelului in oraşul Ierusalim in anul 1000 inainte de Hristos. Fiul său, Solomon va construi
acolo un templu pentru Dumnezeu. Ascultarea de Dumnezeu nu este valabilă doar pentru
viaţa religioasă. Ea domină toată viaţa cotidiană. A fi evreu inseamnă mai mult decât o simplă naţiune: este o identitate profunda , marcată de la naştere prin circumcizie, legată de apartenenţa de un popor ales de Dumnezeu, legată de un pământ oferit de Dumnezeu.

    Credinţele evreilor

Credinţa iudaică se bazează pe Revelaţia pe care Dumnezeu a dat-o. Confesiunea de
credinţă începe cu: “Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este singurul Domn.”

Acest Dumnezeu se numeşte Iahve, dar formula de adresare este: Domnul, Veşnicul. El e
creatorul universului şi a tuturor fiinţelor vii, este atotputernic, sfânt (fără prezenţa răului in
El) şi drept. El va judeca oamenii la sfârşitul lumii, dar este şi milos, lent la mânie, bun, fidel
(Exod 34:6). Este un Dumnezeu care vede totul, aude totul şi vorbeşte cu creaturile sale.
El dă Duhul Sfânt oamenilor pe care îi alege pentru misiuni speciale.

Omul, creat după imaginea lui Dumnezeu (Geneza 1 :27) este fundamental bun. Contrar creştinismului, Iudaismul nu crede in “păcatul original”, în independenţa omului faţă de Dumnezeu, care ar fi antrenat prezenţa răului în om. Noţiunea de păcat există în această
religie, dar este considerată ca fiind de natură exterioară omului. Omul este tentat de păcat şi poate cădea, ceea ce îl face să se comporte rău. In acel moment, Dumnezeu se infurie impotriva păcătosului, care va fi condamnat şi nu va putea merge in Paradis (in funcţie de gravitatea faptelor sale).

Salvarea este propusă omului prin ascultarea legii. In vechime ea putea fi obţinută prin sacrificii animale care asigurau iertarea păcatelor. Patru sacrificii erau prescrise de lege, in funcţie de gravitatea păcatelor comise impotriva lui Dumnezeu şi aproapelui.
In prezent, aceste sacrificii sunt inlocuite cu citirea Torei şi diverse penitenţe. Dacă evreii implinesc perfect ordonanţele prescrise de lege, fac in mod regulat penitenţele şi respectă practica sărbătorilor sfinte
(7 in cursul unui an), atunci salvarea e posibilă, dar evreul nu poate avea siguranţa salvării, căci doar Dumnezeu hotărăşte.

Paradisul e locul unde evreul e fericit în prezenţa lui Dumnezeu şi e rezervat persoanelor
care merită. Cel rău ajunge in iad, locul suferinţelor unde el va arde fără să se consume.

Textele sacre evreieşti: Tora şi Talmudul

Tora este Vechiul Testament al creştinismului.
Talmudul este o compilaţie de tradiţii referitoare la observarea legii. El cuprinde Misdrach (interpretarea de rabini a legii la nivel practic) şi Haggada (interpretarea legii la nivel istoric). Talmudul reglementează gesturile şi faptele din viaţa de zi cu zi.

Cele doua texte sunt considerate ca inspirate de Dumnezeu, deşi Tora e considerata mai
„sacră” decât Talmudul.

Traducere şi adaptare după articolul LES GRANDES RELIGIONS DU MONDE, apărut pe site-ul http://www.atoi2voir.com/articles/religions.html, utilizat cu permisiune.