Interviuri | de Ovidiu Forgaci

De vorbă cu trupa Born again

1. De ce şi de când Born Again? Puţină istorie şi câteva cuvinte despre cum aţi început,
unde, care erau membri de la început, cum a evoluat trupa...

Mai întâi când: în 1992, în clasa a IX-a la Liceul Economic - primele săptămâni. Pe atunci
ascultam muzică heavy metal (Skid Row, Guns’n’Roses, Bon Jovi, U2, etc.), aşa că mai în
fiecare pauză băteam ritmuri în/pe bancă, crezându-mă mare toboşar. Mai băteam şi pe
canapeaua de acasă, cu beţe de tobe adevărate (ale surorei mele, Vivi).

Într-una din zile un coleg de clasă (Popel), mă ‚ocheşte’, ne băgăm în vorbă şi după Balul Bobocilor (pe care l-am câştigat, că doar aveam păr pe cap), ne-am hotărât să încercăm ceva melodii împreună. Eu ştiam vreo trei acorduri la chitară, el ceva mai multe la clape, aşa că prin
primăvara lui 1993 deja înregistram o casetă demo, mai întâi la mine acasă pe casetofon
(cocoţat în vârful patului), iar mai apoi la prietenul meu acasă.

Am compus vreo... una-două cântecele şi deja ne-am dat seama că vrem un toboşar. Am dat peste Miţu Păcurar. Înarmaţi şi cu o colegă de clasă, Raluca, am început să ne considerăm o trupă. Dar n-aveam nume. La un moment dat vroiam să-i zicem „Sacrosanct” sau poate chiar „Metamorfoză”.

În vara lui 1993, printr-o serie de evenimente (demne de o carte autobiografică), am ajuns
să înţeleg ceea ce a făcut Omul şi Domnul Isus Cristos pentru mine, am înţeles că mă cheamă
la El, mă acceptă, aşa că am hotărât să-i ofer Lui viaţa mea, să fiu al Lui iar El să-mi fie Domn.

Eram aşa de entuziasmat de schimbare, încât m-am gândit că ar fi super ca însuşi numele formaţiei să facă referire la acest moment, încât să-i provoace pe ascultători chiar din primele momente. Aşa s-a născut numele „born again”, pentru care copyright are chiar Domnul Isus!

În toamna lui 1993 în trupă ni s-a alăturat Cici, aşa că în anul de glorie nr.1 formaţia avea următoarea componenţă: Cristi Cazacu: voce & chitară acustică (Reghin, chitara sorei mele, Geta), Ralu Muntean: chitară, Popel Popa: clape, Miţu Păcurar: tobe, Cici Andres: bass.


2. Care este mesajul pe care vrea să-l transmită trupa şi cui se adresează?

Mesajul este despre viaţă: aşa cum este ea acum, aşa cum şi-au dorit-o Cei Trei Mari, aşa
cum poate fi... efectiv despre o veste bună. Chiar bună! Se adreseaza oricui iubeşte veştile bune... chiar şi celor care nu mai cred că ele există.

Cine scrie piesele şi de unde se nasc ele?

În foarte mare parte piesele le-am scris eu. Îmi asum responsabilitatea pentru ele şi ştiu că unele ar mai putea fi şlefuite. De unde se nasc? Aleg să cred că ele s-au născut la masa
Celor Trei Mari, atunci când m-au creat în chipul şi asemănarea Lor. Acum depinde de mine
cum le transpun în realitatea în care trăim.


3. Concertul de lansare al noului album a fost o reluare a activităţii trupei sau a fost un eveniment unic?

Concertul de lansare din 16 Decembrie 2005 a fost o continuare a ceea ce face Dumnezeu
în ţara aceasta, încă din neguri de demult apuse. Dar iată că acum se foloseşte şi de noi.
De aceea concertul este unic şi ireductibil, însă în acelaşi timp o reluare a misiunii muzicale,
însă într-o altă formă şi alte niveluri ale intimităţii cu Dumnezeu.

Te rog să ne prezinţi puţin cum a decurs concertul şi la ce te aşteptai...

Concertul a fost o aventură de... trei ani! Să înregistrezi un album în 2002, apoi să trebuiască
să renunţi la cântat, să treacă trei ani în care viaţa ta a urmat un curs cu totul nebănuit, ca
apoi să te reîntâlneşti cu melodiile, cu ideea de album, cu motivaţia de a cânta deşi vocea
nu-ţi mai este la fel, să vezi lucrurile cu totul altfel, să fii tu cu totul schimbat, să înţelegi că
identitatea ta nu stă în muzică, ci în Tatăl tău şi în fine... să organizezi concertul în trei săptămâni, să faci o grămadă de schimbări, să cânţi cu foarte puţine repetiţii la activ şi să administrezi un buget cu multe zerouri...

Pentru mine a fost de fapt o etapă ajunsă la încheiere. Trebuia trasă o linie la ceea ce
începusem în 2002. Ca individ şi cetăţean român venise timpul să mă ridic şi să spun că
apreciez cu toată fiinţa mea două evenimente: moartea Bărbatului Cristos pentru ca eu să fiu liber spiritual şi moartea inocenţilor din Revoluţia lui 89, ca eu să fiu liber să scriu acest articol.

Sincer, mă aşteptam să se termine concertul. Presiunea, emoţia, tensiunea, stresul acumulat, lucrurile ce se întâmplau în viaţa mea la acea vreme... toate acestea le purtam în suflet.

Dar ce a făcut Tata cu acest concert a fost cu totul şi cu totul dincolo de mine. Au venit tineri
din toată ţara! Eu mizam pe maxim 300 de oameni, când în fapt sala fusese plină (peste 600 locuri), ceea ce m-a copleşit. Nu bănuiam cum ar urma să primească mesajul nostru, ca mai
apoi Tatăl se le ofere mesajul Lui într-o formă de-a dreptul intimă, profetică, de vindecare şi restaurare.
Era o revoluţie ce continua şi un Crăciun Fericit! Tata era acolo, să-şi întâmpine copiii.


4. De ce ai ales să pui albumul online, la dispoziţia oricui, în loc să faceţi ceva bani din vânzarea lui?

Iniţial plănuiam să-l producem şi să facem şi bani (ca să achităm din cheltuielile cu concertul). Nimic rău în asta. Am riscat însă prea mult cu timpul şi albumul n-ar mai fi ieşit pe piaţă până
în ziua concertului. Eram conştient că 16 decembrie era cel mai propice moment pentru lansare, iar dacă atunci nu-l puteam vinde (într-o cantitate considerabilă), mai târziu am fi făcut-o mult, mult mai greu. În plus eram conştient că melodiile ar fi ajuns să fie ‚tranzacţionate’ şi pe
internet, producându-ne nouă mari probleme financiare (multiplicarea albumului s-ar fi făcut
pe bani împrumutaţi).

La un moment dat (for a split second), m-a trecut un gând ‚necurat’ să fac câteva copii fără timbru şi să le vindem aşa, însă imediat am ‚scuturat’ ideea, ştiind că e ilegal... aşa că, după
un timp de gândire (cât durează să mergi vreo trei staţii cu tramvaiul), am hotărât că e cel mai înţelept, convenabil, oportun şi constructiv (chiar încurajator), să lansăm albumul pe site, astfel încât oricine de oriunde să poată descărca melodiile în mod GRATUIT şi LEGAL. Efectul a fost astfel în timp real şi, spre bucuria mea, cei mai mulţi au putut prinde mesajul albumului chiar în perioada comemorării Revoluţiei.
În prima zi de după concert au fost peste 200 de descărcări înregistrate pe server.
Feed-back-ul a fost sublim, din Canada până-n Tibet!


5. Care este inima ta pentru "noua generaţie"? Cum ai scris piesa?

Piesa am ‚scris-o’ cred că prin anul 1999 sau 2000. Mă refer la progresia acordurilor. Era o încercare nouă pentru mine să cânt în B (Si). Versurile însă au venit în 2001, când plănuiam
să participăm la Festivalul „New Generation”. Eu doream să scoatem un ‚hit’, un fel de imn al festivalului. Aşa îmi place mie să fac: să imortalizez momentul. Dumnezeu avea planuri cu mult mai mari...

Inima mea pentru „noua generaţie”? Să cunoască (observaţi că nu am zis „să simtă”), să ştie
că sunt bărbaţi şi femei născuţi din Tatăl, că identitatea lor nu stă în generaţia din care fac
parte, nici în cultura din care provin, nici în darurile sau chemările lor, ci în Tatăl lor! Vreau să
văd o generaţie de bărbaţi răscumpăraţi (aici mă refer în primul rând la creştini şi de abea apoi
la ‚necreştini’). O generaţie de bărbaţi al căror Model este Cristos, într-un fel în care Biserica
nu a ştiut să-L prezinte întotdeauna. Atunci doar vom vedea şi o generaţie de femei iubite, binecuvântate, restaurate, încurajate, ‚dezlegate’ să fie tot ceea ce Tatăl le-a creat să fie.


6. De ce "16" şi de ce "Revoluţia continuă" pentru titlul noului album?

Am trăit un amar de ani în nebunia numită comunism. La care dacă mai adaugi anumite
trăsături milenare, specifice spaţiului carpato-danubiano-pontic începi să apreciezi cu alţi
ochi revoluţia din 1989 şi şansa istorică îngăduită de Dumnezeu pentru a se face lumină şi
pe strada noastră.

Ştiu acum de unde am plecat şi ce efort cosmic i-a luat Tatălui ca să mă aducă unde sunt
astăzi. Şi iată, se face că în urma mea au murit alţii, ca eu să POT împlini destinul pe care-l
am, din Tatăl. Aşa că 16 devine mai mult decât o dată în calendar. Este un moment de cotitură.
Un scrâşnet în istoria noastră de oameni pe nume români, o schimbare fără de întoarcere.
E o revoluţie! Ducând revoluţia la un alt nivel, apostolul Pavel îi îndeamnă pe romani să continue această revoluţie, nu prin sânge şi gloanţe ci prin înnoirea minţii (care nu se întâmplă doar odată în viaţă), mereu şi mereu, încontinuu, pentru a putea cunoaşte BINE voia lui Dumnezeu.


7. Care este mesajul tău pentru tinerii din Romania? Cei care iţi ascultă muzica sau care citesc acest interviu..

Îi încurajez să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru felul în care Acesta a desfăşurat cursul
istoriei recente din România, care ne include pe toţi.
Apoi eu şi Cici (membrii formaţiei born again), le mulţumim şi în numele prietenilor noştri cu
care am cântat până acum pentru că au apreciat munca noastră, s-au regăsit şi au primit mesajul nostru. Este întotdeauna o favoare enormă să poţi cânta împreună cu atâţia tineri
şi să devii una cu ei, la unison. Ceea ce am făcut noi până acum pot şi ei să facă, din cauza identităţii pe care chiar o au, e a lor, le aparţine şi nu poate fi negată – identitatea în Cristos!


8. Mai este vreo intrebare pe care ar trebui să ţi-o punem?

Da! Ce părere am despre copyright? Aceeaşi cu cea a apostolului Petru, care ne spune să respectăm guvernele, insituţiile statului şi legile. E biblic. E civic. E normal!!!

Sunt câteva formaţii în România care compun propria lor muzică. Respectaţi-le munca.
Nu (mai) copiaţi albumele lor (dacă aţi făcut-o), nici măcar sub pretextul că le faceţi un bine, promovându-i. Ajutaţi-i să existe, susţineţi-i cumpărându-le muzica, plătind bilete de intrare
la concerte şi organizând concerte pentru ei.

Există foarte multă muzică bună din străinătate. Şi ştiu că e greu să ai acces la ea, darămite
să dai 15-20 USD pe un CD. De aceea devine foarte tentant (şi pentru unii justificabil), să o copiezi. E doar la un click depărtare de tine. Dar cine zice că ‚trebuie’ să ai albumul respectiv?
Ai uitat zicala „întinde-te cât ţi-e plapuma”? Sau pe apostolul Pavel care nu a ‚prins’ curentul prosperităţii şi de aceea spunea foarte bine că s-a obişnuit să trăiască şi în lipsuri şi în belşug? Putea să facă totul în Cristos, adică şi să se mulţumească în lipsuri dar şi în abundenţă.
Vă mulţumesc că vă veţi gândi măcar un pic la ce am scris, chiar de nu veţi fi de acord.