Eseuri | de Paula Rad

Iubirea
între decizie şi
sentiment

Încă un Februarie, din nou Valentine’s Day, şi iar se vorbeşte peste tot numai despre iubire. Dar ce este totuşi iubirea? Un termen întâlnit la fiecare pas, cântat de poeţi, dezbătut de filozofi, inspiraţie pentru scriitori din toate timpurile - rămâne totuşi un subiect la fel de confuz pe cât de vast.

Se fac adesea diferenţe între fenomenul îndrăgostirii şi iubire, dar nu găsim cu uşurinţă linia de demarcaţie – unde se termină una şi începe cealaltă?

Erich Fromm (1956) defineşte iubirea ca fiind "preocuparea activă pentru viaţa şi dezvoltarea persoanei iubite". Cei mai mulţi oameni nu realizează însă că versiunea populară, comună, a iubirii, implică mai degrabă "a primi" ceva, decât a investi în altul şi a-l ajuta să-şi valorifice potenţialul maxim.

Mă îndrăgostesc şi această stare extatică mă face să mă simt împlinit, fericit, este răspunsul
la orice problemă existenţială. Alături de persoana iubită nu mai există obstacole. Nu simt nevoia să mă dezvolt şi nici să lucrez la dezvoltarea celui de lângă mine, pentru că îl percep
ca fiind perfect prin prisma sentimentului iubirii. Mă îndrăgostesc şi nu mai sunt singur, imaginea şi activităţile mele sunt legate de cealaltă persoană.

Inevitabil însă, mai devreme sau mai târziu, sentimentul îndrăgostirii apune, şi ceea ce
rămâne este fie sfârşitul relaţiei, fie şansa iubirii reale de a începe să se manifeste, mai degrabă ca act de voinţă decât ca emoţie. Iubirea este un angajament, o decizie gândită,
nu un sentiment copleşitor. Ea trebuie să treacă dincolo de efemeritatea sentimentelor,
fiind o acţiune, un act obiectiv. Diferenţa dintre iubirea egoistă şi iubirea reală este diferenţa dintre "a primi" şi "a dărui".

Iubirea adevărată, ca mod de viaţă, implică transparenţă, comunicare continuă, ajustare
la nevoile celuilalt şi ajustare a relaţiei la schimbările implicate de dezvoltarea ambilor
parteneri de-a lungul timpului. Deşi văzută ca sentiment, dragostea are una dintre cele mai rapide evoluţii, sub aspectul iubirii reale ca legătură decizională şi de durată, ea are de fapt
o evoluţie dintre cele mai lente, sedimentându-se în ani şi cu ajutorul multor gesturi mărunte.

Desigur, iubirea nu este un subiect care să poată fi dezbătut şi elucidat în câteva cuvinte.
Cele mai bune dicţionare ale lumii găsesc nenumărate definiţii şi faţete ale iubirii de-a lungul
a zeci de pagini uneori, fără a le epuiza. Iubirea este un subiect misterios şi nu putem
delimita perfect linia de demarcaţie între sentimentul şi actul iubirii. Se poate spune că deşi îndrăgostirea nu este ea însăşi iubire, este o parte dintr-un plan măreţ şi misterios al iubirii, pentru că ea dă şansa iubirii reale să apară şi să se dezvolte.

Am încercat să sumarizez câteva principii şi să aduc puţină lumină în acest subiect atât de
vast şi pentru mulţi dintre noi, confuz. Există însă dimensiuni ale iubirii care ating misticul
şi care nu pot fi explicate - dimensiuni care fac din ea forţa vitală a umanităţii.
Teihard de Chardin scrie: "Într-o zi, după ce vom ajunge să stăpânim vânturile şi valurile, mareele şi gravitaţia, vom începe să utilizăm energiile dragostei, şi atunci, pentru a doua
oară în istoria lumii, omul va fi descoperit focul."

Alege să iubeşti de pe acum pe acela sau aceea lângă care îţi vei petrece viaţa, deşi probabil nu vă cunoaşteţi încă – această iubire implică dezvoltarea şi apropierea ta de Sursa Iubirii.

Îmi scria cineva la un alt Valentines că „sărbătoarea a fost inventată – dar Iubirea e veşnică”. Rămâneţi în Iubire!