Voi incepe prin a da o definiţie a mândriei conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române. Aşadar , mândria are 2 semnificaţii:

1. sentiment de mulţumire, de satisfacţie, de plăcere, de bucurie;
ceea ce produce bucurie, satisfacţie, mulţumire; sentimente de demnitate, de încredere in calităţile proprii; ceea ce constituie
prilej de laudă, de fală, de mulţumire;
2. sentiment de încredere exegerată in calităţile proprii: orgoliu,
trufie, îngâmfare, fudulie, aroganţă, laudă.

Să începem cu partea frumoasă, adică mândria pentru rezultatul obţinut. Ce este de fapt aceasta?

- Presupune să duci totul până la capăt, nu să faci lucrurile pe jumătate.
- Este un sentiment destul de egoist, n-are nimic de-a face cu ceilalţi; există doar în sufletul şi în mintea învingătorului.
- Nu depinde de acceptarea, de lauda sau de omagiul adus de ceilalţi.

“Îţi vei găsi liniştea sufletească dacă de fiecare dată te vei comporta ca şi cum ar fi ultimul lucru pe care îl vei face pe acest pământ.” (Marc Aurelin)
- Nu este stimultă sau măgulită de ceea ce gândesc sau spun alţii, ci este un lucru pe care trebuie sa-l apreciezi de unul singur.
- Nici o laudă nu ţi-ar fi fost de ajutor dacă nut e-ai fi străduit cât ţi-a stat in putinţă.
- Nu este nici prea uşor de atins, nici prea comodă.

“Fiecare om trebuie să facă măcar un singur lucru bine, şi nu doar bine în sine, ci în raport cu felul în care îl fac ceilalţi.”

Viaţa şi ceea ce eşti este darul lui Dumnezeu pentru tine, ceea ce faci şi ceea ce devii este darul tău
pentru Dumnezeu. În viaţă trebuie să fii mândru numai atât cât îţi îngăduie meritele tale, nimic mai mult.
Ceea ce trece peste e deja rău. Există riscul de a ne exagera propria importanţă printr-o mândrie pe care ne-o asumăm noi înşine. E cea care ne împiedică să iubim, să credem, să fim împliniţi; plinitatea aceea de sine în care nimeni şi nimic nu se compară cu tine şi tu eşti cel mai bun în toate, perfecţiunea întruchipată.

Consolare pentru cei mândri ar fi că mândria i-a făcut chiar şi pe îngeri să se prăbuşească, oamenii nu au cum să scape. Dar mândria nu are nici un loc în viaţa creştinului, cel puţin aşa ar trebui să fie. Vechiul proverb care spune că mândria merge înaintea căderii este adevărat.(Proverbe 16:18)
“Dacă vreunul crede că este ceva, cu toate că nu este nimic, se înşală singur”, a scris chiar Pavel în
Galateni 6:3.

Nu trebuie să te ridici la înălţime, pentru că există riscul să cazi în adâncime. Vedem şi cunoaştem
persoane mândre, de ce au , ce sunt, ce fac şi urmărind viaţa lor putem vedea că mândria e înaintea
căderii. Mândria este mama tuturor viciilor din pricina căreia şi diavolul s-a făcut diavol, nefiind astfel mai înainte .(Sf.Isaac Civul)
Nu trebuie sa fim mândri şi nebăgători în seamă pentru că nu-L avem pe Dumnezeu dacă suntem aşa. Dumnezeu crede mai mult în noi decât credem noi în El. Dar Lui nu Îi plac oamenii mândri şi acest lucru se înţelege clar din versetul din Iov 35:12.

În Isaia 3:16-17 Domnul zice: “Pentru că fiicele Sionului sunt mândre şi umblă cu gâtul întins şi cu priviri pofticioase, pentru că păşesc mărunţel, şi zornăesc cu verigile de la picior, Domnul va pleşui creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi ruşinea.”

“Când mândria merge înainte, ruşinea după ea se ţine.”
Domnul are puterea de a-i schimba pe cei mândri; le schimbă mintea şi inima, le risipeşte gândurile
(Luca 1:51).

Luptă împotriva mândriei!